Revista online editata de Clinica Urechii (clinicaurechii.ro)
vineri iulie 21st 2017

Otita externa micotica

micozaCAEMicozele sunt afectiuni inflamatorii ale urechii externe cauzate de microorganisme (ciuperci) de diferite tipuri; dintre cele mai frecvent implicate in inflamatia urechii externe sunt Candida albicans si Aspergillus.

In conditii normale, la nivelul conductului auditiv extern nu exista ciuperci, aparitia micozelor este influentata de mai multi factori:

  • exogeni: patrunderea apei in ureche, caldura, microtraumatisme in ureche (folosirea betisoarelor), efectuarea unor manevre la nivelul conductului auditiv extern;
  • endogeni: scaderea imunitatii organismului , absenta cerumenului din ureche (ceara are proprietati fungistatice), prezenta dopului epidermic, exostozele; otita medie supurata cronica (otoreea intretine mediul umed din conductul auditiv extern).

Factorii favorizanti sunt reprezentati de:

  • interventii chirurgicale in aria oto mastoidiana, tratament prelungit cu antibiotice, sindroame imunodepresive, tratament local anterior, probleme otice in antecedente;
  • comorbiditati asociate: dermatite micotice, diabet zaharat, obezitate, afectiuni neoplazice.

Otitele micotice sunt frecvent intalnite la cei care au cavitati postoperatorii de evidare si la cei protezati cu aparate auditive .

Odata ajunse in  conductul auditiv, ciupercile intalnesc mediul favorizant ( imunitate scazuta, umiditate, caldura ) si se inmultesc, determinand simptomele specifice.

Debutul infectiei este reprezentat de aparitia senzatiei de mancarime in ureche, cu caracter progresiv si permanent. Pe masura ce infectia avanseaza apare o secretie alb cenusie, cu formare de micelii ce provoaca pacientului senzatia de infundare a urechii insotita uneori de o usoara scadere a auzului. In formele grave, atunci cand sunt afectate tesuturile profunde, urechea devine dureroasa;

Diagnosticul unei otite externe micotice se pune pe baza a trei elemente principale:

  • anamneza; prezenta simptomelor: prurit, otoree, otalgie;
  • otomicroscopic: dopuri sau filamente miceliene insotite de modificari ale membranei timpanice: congestie, edem, descuamare;
  • examenul de laborator;

Atunci cand apare senzatia de infundare a urechii trebuie sa ne prezentam la medic; tratamentul trebuie facut de un medic specialist si este structurat in doua etape: local si general.

Tratamentul local este foarte important si se incepe imediat ce pacientul se prezinta la medic; se incepe cu o toaleta locala a urechii  prin aspiratii , o data pe zi , apoi se pune o mesa locala cu rivanol, mesa care trebuie mentinuta umeda, adaugand zilnic de 3-6 ori rivanol pe mesa; mesa se va schimba zilnic timp de 3-5 zile. Dupa cateva zile se trece la administrarea solutiilor antimicotice sub forma de picaturi auriculare. Durata tratamentului local este de minim 14 zile.

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antiinflamator si antimicotic  (Clotrimazol ) 7-14 zile pentru a evita aparitia recidivelor.

Pacientul cu otita micotica externa trebuie sa respecte anumite reguli de protejare a urechii:

  • evita patrunderea apei in ureche cateva luni prin punerea unui tampon de vata imbibat in vitamina A uleioasa in ureche cand face baie;
  • la nevoie, urechea trebuie protejata prin exterior (basma, bentita, fes sau compresa sterila aplicata cu leucoplast pe pavilion), nu prin introducerea tampoanelor de vata in ureche.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.



*/